Osul este format din 20% apa si 80% reziduu uscat.
În compoziția reziduului uscat intră substanța fundamentală și sistemul fibrilar.
Substanța fundamentală se constituie din substanțe organice (aproximativ 35%) compuse din oseina (scleroproteina insolubilă în apa rece, dar solubila în apa calda), cu structura granuloasă sau filamentoasă, și osteomucoid (un proteinozaharid sulfatic), ambele constituente fiind bine legate biochimic între ele și substanțe minerale (aproximativ 65%) precum: fosfați, carbonați și cantități foarte mici de fluorura și clorura de calciu, hidroxiapatite cu Ca, Mg, P, F, S. Se poate spune ca substanțele organice dau elasticitate oaselor, iar sărurile minerale rezistență.
Sistemul fibrilar este de origine colagenică, prezentându-se sub forma de fibre, fibrile grupate în fascicule, formând scheletul pe care se fixează celelalte elemente osoase: substanța mineralizantă, celulele osoase etc. În cazul în care un os este menținut într-o soluție de 5% HCL, sărurile minerale se dizolvă, osul intrând în procesul de demineralizare, acesta se "decalcifica". În urma acestui proces, osul devine elastic, asemănător cu cauciucul, pentru că în structura lui a rămas numai materia organică. Dacă se distruge materia organică prin calcinare, osul se fărâmă (devine friabil).
Proporția celor două componente principale din structura oaselor variază de la un os la altul. Unele oase suportă presiuni mai mari datorită faptului ca sunt mai bogate în săruri minerale. De asemenea, proporția componentelor variază și în raport cu vârsta. În copilărie, oasele sunt mult mai elastice, deoarece au relativ puține săruri minerale. Procentul acestora crește la bătrânețe, oasele devenind mult mai casabile decât în copilărie.
În compoziția reziduului uscat intră substanța fundamentală și sistemul fibrilar.
Substanța fundamentală se constituie din substanțe organice (aproximativ 35%) compuse din oseina (scleroproteina insolubilă în apa rece, dar solubila în apa calda), cu structura granuloasă sau filamentoasă, și osteomucoid (un proteinozaharid sulfatic), ambele constituente fiind bine legate biochimic între ele și substanțe minerale (aproximativ 65%) precum: fosfați, carbonați și cantități foarte mici de fluorura și clorura de calciu, hidroxiapatite cu Ca, Mg, P, F, S. Se poate spune ca substanțele organice dau elasticitate oaselor, iar sărurile minerale rezistență.
Sistemul fibrilar este de origine colagenică, prezentându-se sub forma de fibre, fibrile grupate în fascicule, formând scheletul pe care se fixează celelalte elemente osoase: substanța mineralizantă, celulele osoase etc. În cazul în care un os este menținut într-o soluție de 5% HCL, sărurile minerale se dizolvă, osul intrând în procesul de demineralizare, acesta se "decalcifica". În urma acestui proces, osul devine elastic, asemănător cu cauciucul, pentru că în structura lui a rămas numai materia organică. Dacă se distruge materia organică prin calcinare, osul se fărâmă (devine friabil).
Proporția celor două componente principale din structura oaselor variază de la un os la altul. Unele oase suportă presiuni mai mari datorită faptului ca sunt mai bogate în săruri minerale. De asemenea, proporția componentelor variază și în raport cu vârsta. În copilărie, oasele sunt mult mai elastice, deoarece au relativ puține săruri minerale. Procentul acestora crește la bătrânețe, oasele devenind mult mai casabile decât în copilărie.
OASELE SUNT CONSTITUITE DIN 3 ELEMENTE: PERIOSTUL, PERICONDRUL (ENDOOST) SI MADUVA OASELOR.
|
PERIOSTUL este o membrana fibraosa care inveleste oasele pe toata suprafata lor exterioara, exceptand suprafetele acoperite de cartilaj articular si unele insertii musculare. La nivelul articulatiilor, periostul se continua cu capsula articulara, astfel incat intregul schelet este invelit intr-o teaca fibroasa conjunctiva. Grosimea periostului variaza in functie de natura oaselor. Rolul sau este de a atenua efectele eventualelor frictiuni între osul dur şi structurile moi.
Prin fata sa profunda, periostul adera de os. Acest fapt se datoreaza vaselor catre trec din el in osul subiacent prin canalele Volkmann, dar mai ales unor fibra conjuctive (fibrele Sharpey) care pleaca din periost si patrund in substanta osoasa compacta. Periostul este foarte bogat in vase sangvine si nervi(ce il hranesc si totodata ii confera sensibilitate), importanta acestuia fiind foarte mare prin rolul pe care il joaca in viata osului. In perioada osteogenezei acesta participa la formarea de tesut osos, la adult avand rol in nutritia osului. De asemenea are un rol important in formarea calusului (in caz de fracturi), dar si la repararea unor pierderi limitate de substanta osoasa.
Pericondrul este o membrană densă de țesutul conjunctiv care acoperă cartilajul (țesutul conjunctiv semidur) și oasele în dezvoltare
Maduva oaselor
Cavitatile substantei osoase spongioase, precum si cavitatea medulara a oaselor lungi, sunt umplute cu o substanta moale, semifluida si buretoasa, bogata in elemente sangvine numita maduva osoasa.
Prin fata sa profunda, periostul adera de os. Acest fapt se datoreaza vaselor catre trec din el in osul subiacent prin canalele Volkmann, dar mai ales unor fibra conjuctive (fibrele Sharpey) care pleaca din periost si patrund in substanta osoasa compacta. Periostul este foarte bogat in vase sangvine si nervi(ce il hranesc si totodata ii confera sensibilitate), importanta acestuia fiind foarte mare prin rolul pe care il joaca in viata osului. In perioada osteogenezei acesta participa la formarea de tesut osos, la adult avand rol in nutritia osului. De asemenea are un rol important in formarea calusului (in caz de fracturi), dar si la repararea unor pierderi limitate de substanta osoasa.
Pericondrul este o membrană densă de țesutul conjunctiv care acoperă cartilajul (țesutul conjunctiv semidur) și oasele în dezvoltare
Maduva oaselor
Cavitatile substantei osoase spongioase, precum si cavitatea medulara a oaselor lungi, sunt umplute cu o substanta moale, semifluida si buretoasa, bogata in elemente sangvine numita maduva osoasa.